2. Cea mai dificila secventa?
Secvente dificile au fost cele de la firma, cele cu ploaia artificiala, filmate la 7 grade, afara, toata noaptea cu un vant ca in camp. Alea au fost niste secvente foarte grele, pentru ca trebuia sa-ti pastrezi romantismul si toate astea cand tu erai inghetat bocna, ud leoarca si iti venea sa fugi mancand pamantul.

3. Care este secventa ta preferata?
A fost secventa din final, cu Alexandra, in padure, dupa ce fugim de Varlam, o secventa in care am putut sa ma arunc, asa cum imi place mie, in situatie....restul se lucreaza, ca la un film, cadru cu cadru...stop, da-i un retus... Acolo a fost o secventa filmata dintr-un singur cadru care avea o crestere si o miza, iar mie imi plac astfel de scene pentru ca acolo joci, acolo se simte ce se intampla. Mi-a placut mult secventa aia, desi a fost foarte greu de facut. Alergam ca sa pot sa pastrez starea de sfarseala fizica, faceam ture pe acolo, alergam prin toate baltile si noroaiele ca nu poti altfel, se simte cand un om este sfarsit fizic si acolo vroiam sa ajung.

4. Stiu ca la un moment dat ai o secventa cu filmul din film. Ce ne poti spune despre scenele respective?
Imi plac foarte mult caii si filmele istorice, aventurile, Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana – basmele...cine stie de unde vine pasiunea asta a mea pentru ele? Imi place si sentimentul ala, cand iti pui costumul pe tine. Normal, pentru filmele din 2006, te imbraci in 2006, sunt haine, lucruri pe care le purtam cu totii, nu mai poarta nimeni camasa de zale si cizme de blana si...pelerine. Si iti da asa... un fel de a te misca, un fel de a vorbi.

5. Membrii ai echipei au aparut si in film, nu?
Da, in film a aparut Andrei, care este actor tanar de succes, in Romania anilor nostri, care are o asistenta, pe Monica, si care este chiar asistent director la noi si Gheo care este recuziterul si care chiar asta facea si in film. Imi cerea pelerina, si el, ca de obicei, saracu’ emotionat si repezit venise sa-mi scoata pelerina, m-a tras de gat, aproape m-a sugrumat si asa a ramas: "Ba Gheo, stai ma, ce faci ma...?" Pana si asta mi-a placut, stii, alaturarea dintre filmul istoric, adica am putut sa ma joc in filmul istoric dupa care, in secventa reveneam in perioada noastra.

6. Povesteste-ne o intamplare amuzanta de pe platourile de filmare.
Noaptea aia cu manele a fost chiar amuzanta. Bordeianu care juca o secventa romantica, in care ei doi se reintalneau dupa un an de zile, tensiune, drama, sentimente, se intalneau, vorbeau, super emotie si la un moment dat se aude din off, de undeva de peste lac: “suparat ....suparat sunt Doamne, iara, suparat”. Eu n-am clipit, am ramas acolo, ferm pe pozitie, ma uitam in ochii ei, ii spuneam in continuare cat de mult mi-a lipsit, cata pasiune am adunat in timpul asta.... "suparat, suparat sunt Doamne, iara, suparat"!!!!
Nu s-a mai putut filma pentru ca operatorului ii tremura camera, sunetul picase, pentru ca personajul chiar era suparat pe bune, iar coloana asta sonora a venit asa ca in comentariile din manualele de romana: natura este in concordanta cu sufletul eroului, cu trairile lui. A fost o noapte de pomina presarata, din cand in cand, cu cate o manea.

7. Cum ai lucrat cu echipa?
Mi-a placut extraordianar ce a facut Alexandru Papadopol. Mi-a placut foarte mult rolul lui, mi-a placut de el, a venit cu o energie extraordinara, si m-a ajutat foarte mult pentru ca noi eram obositi, iar Papi a venit proaspat si zambitor.
Eu si cu Papi avem o secventa in rulota, cand ma uitam la secventa de la filmul istoric, vorbeam si ne facuseram un joc: intra Monica, asistenta mea, eu ma uitam in continuare, el ii spunea saru’mana si aveam senzatia ca imi spune mie saru’mana si iesea un comic de situatie foarte simpatic.

8. Cu Iura cum ai lucrat?
Iura a avut rabdare. Era ciudat, lucrasem intr-un ritm cu aceiasi oameni...dupa care te trezesti ca lucrezi intr-un alt fel.

9. Vrei sa vezi filmul? Ai emotii?
Mi-e greu sa spun acum daca am emotii, mai este ceva timp, deocamdata nu am, stiu ca acum nu mai pot schimba nimic chiar daca as vrea. Acum nu am emotii, dar nu stiu cum o sa fiu atunci.

2. Este primul tau film. Cum ti s-a parut aceasta experienta?
A fost foarte greu, pe de o parte pentru ca era primul meu lung-metraj si pe de alta parte, pentru ca perioada in care l-am filmat a fost foarte dificila. Abia terminasem filmarile la telenovela "Lacrimi de iubire" si am inceput imediat la film, unde echipa era mult mai mare, unde felul in care se filma era cu mult diferit: fiecare secventa necesita mult timp de pregatire; de exemplu, pentru film aveam 4-5 secvente pe zi, pe cand pentru telenovela filmam de cinci ori mai multe. In afara de asta, eu am mai intampinat o problema: in cazul filmului textul trebuia spus la fel, pe cand la telenovela mai improvizezi, se trag 3 duble maxim.

3. Care este cea mai dificila secventa pe care ai jucat-o in film?
Nu o sa iti exagerez cand o sa-ti spun ca toate au fost foarte dificile. In primul rand pentru ca era o experienta total noua. Dar au fost cateva secvente pe care mi le amintesc acum, cu placere. Una din ele a fost spre final, cand filmam la munte, in padure: eu ma intalnesc cu Grigore Varlam care ma impusca, dupa care Andrei isi da seama ca nu ma mai poate duce si hotaraste sa ma lase singura in padure, ducandu-se dupa ajutoare. Foarte grea secventa, dar am avut o satisfactie incredibila cand am terminat-o, pentru ca am simtit eu ca a iesit asa cum mi-as fi dorit.
O alta secventa foarte grea a fost cand am filmat scena ploii, loc unde se face foarte mult curent. Am filmat de la ora 20 pana spre 4 dimineata cu ploaie artificiala si deja se facuse frig afara, iar noi aveam niste costume foarte subtiri. A fost o noapte foarte, foarte grea si am continuat filmarea peste 2 zile tot cu ploaie artificiala. Plecam repede in rulota, ne uscam putin, beam ceaiuri fierbinti, dupa care o luam de la capat. Mi s-a parut foarte greu.

4. Care este secventa ta preferata?
Cea despre care am povestit, secventa din padure. Mi-a placut foarte mult, nu stiu cum a iesit, dar eu pot sa-ti spun ce am simtit cand am filmat-o. A fost o secventa greu de filmat si fizic si din punct de vedere al jocului actoricesc, si cu toate astea mi-a placut foarte tare.
Pentru ca tot am vorbit de secvente dificile: filmam petrecerea, erau majoritatea actorilor din distributie, si undeva, peste lac, se dadea o petrecere reala, iar oamenii aia ascultau manele la maxim. Noi trebuia sa fim concentrati pe scenariu, in plus nu trebuia sa se auda nimic in cadru si a fost foarte complicat: cum faceau o pauza - de sarmale probabil - mergeam si mai trageam o secventa. A fost foarte greu, am stat pana dimineata sa filmam. La un moment dat aveam de filmat o secventa in care Alexandra il revedea pe Andrei dupa un an de zile. Era un moment foarte emotionant, sau cel putin asa trebuia sa iasa, am inceput noi sa vorbim...si exact atunci a inceput piesa: "suparat sunt Doamne, iara, suparat..."... noi am continuat cat am putut, dar la un moment dat am izbucnit in ras.
Spre dimineata, cam pe la 5, s-a incheiat petrecerea de peste lac si am putut si noi filma linistiti.

5. La secventa cu impuscaturi, ai avut emotii?
Da, la un moment dat, pentru ca se facea un cadru cu piciorul meu impuscat si am stat de vorba cu armurierul si mi-a explicat exact care este miscarea piciorului in momentul in care esti impuscat. Am repetat-o de cateva ori cu tot cu cazatura aferenta pentru ca in momentul impuscaturii trebuia sa cad pe spate. A iesit, cred, dar seara, acasa, am vazut ca sunt neagra pe spate si nu imi dadeam seama de la ce... era de la cazaturi.
Mi-a fost putin teama la secventa asta, pentru ca atunci cand exploda sangele din picior, simti o lovitura. Si, stiind asta, imi era frica, insa m-a ajutat pentru ca marca practic momentul cand intra glontul si puteam sa-mi sincronizez miscarile.

6. Cand o sa vizionezi filmul? La premiera?
Eu asa mi-as dori. Sper sa am rabdare. Cred ca ar fi un moment foarte special sa-l vad prima oara pe marile ecrane, mai ales ca pregatirea pentru film mi se pare incredibila. Premiera, covorul rosu, rochiile de seara... suna hollywood-ian.

7. Cum ai lucrat cu echipa?
Din cate stiu, este primul film de lung-metraj si pentru Iura Luncasu si banuiesc ca si el a avut foarte mari emotii. Niciodata nu am apucat sa vorbesc foarte multe despre Iura. Cred ca sunt oarecum un actor care depinde foarte mult de regizor. N-am filmat cu alti regizori si mi-e un pic teama de ce s-ar intampla daca as filma cu altcineva pentru ca Iura iti da tot. Secventele pe care eu le-am considerat cele mai bune si cele mai grele, Iura m-a ajutat sa le fac, sa iasa asa cum au iesit.
Asta probabil si pentru ca el a fost actor si intelege foarte bine de ce are nevoie un actor ca sa iasa foarte bine... iti ofera motivatie, iti ofera gand, iti ofera tot.
Apoi este Alexandru Papadopol. Cu Papi am filmat la ,,Numai Iubirea" cateva luni bune iar asta a fost un foarte mare avantaj - echipa a fost aproape aceeasi, actorii erau prietenii si colegii nostri si din punctul asta de vedere, n-am intampinat probleme.

8. Povesteste-ne cum a fost la scena palmei.
A fost foarte amuzant, cu toate ca mi-a fost mila de bietul Papi. S-au tras multe duble pentru ca ma durea foarte tare sa-i trag palma aceea. Si mi-a zis: "Da-mi-o, nu ma menaja pentru ca nu este cazul. Trebuie sa fie bine". "Adela, te rog frumos, da-mi o palma adevarata". I-am tras o palma adevarata ca i-am zburat ochelarii. Mi-am cerut scuze...

9. Care sunt dupa parerea ta diferentele dintre telenovela si film?
Este destul de greu ca dupa 10 luni de munca la telenovela sa faci un film. Probabil ca, daca m-as fi apucat de film acum, dupa ce ma obisnuisem, ar fi fost mult mai simplu pentru ca sunt mult mai putine secvente de filmat si le poti construi mult mai bine, te poti gandi la ele.

10. Ai mai avut o premiera. Ai zburat pentru prima data cu elicopterul.
A fost incredibil cu elicopterul, mi-a placut foarte tare. Pilotul a avut bunavointa si ne-a dat un tur, eu eram imbracata si in rochie de mireasa. Este una dintre cele mai frumoase amintiri pe care le am despre acest film.

2. Cum ti s-a parut personajul, rolul, in comparatie cu celelalte pe care le-ai avut pana acum?
Gabriel mi s-a parut un personaj atipic. Nu a semanat cu nimic din ceea ce am facut inainte si pot sa spun ca mi-a placut la nebunie rolul.
Este un personaj negativ, cu toate ca initial lasa impresia de personaj pozitiv.

3. Tu pana acum ai jucat roluri pozitive
Nu am jucat doar roluri pozitive. Robert din Pacatele Evei nu era tocmai un ingeras. In ceea ce-l priveste pe Gabriel, eu am incercat intotdeauna sa-i gasesc resorturile interioare care-l determinau pe el sa actioneze asa. Sigur ca actiunile lui, socialmente vorbind, nu erau dintre cele mai ortodoxe, dar nu era un om extrem de rau. Avea interesul lui, voia sa se imbogateasca, voia sa aiba femeile lui, numai ca procedurile lui nu erau ok.

4. L-ai impuscat pe Varlam...
Iar Varlam nu era un om bun.

5. Consideri ca ai facut dreptate?
Intr-un fel.

6. Pentru tine ce a insemnat schimbarea asta, de la rolurile obisnuite la rolul atipic?
Eu am spus intotdeauna: rolul este rol si atat. Nu trebuie sa joci un rol pozitiv si sa spui: acum trebuie sa fiu luminos, am privirea calda, nu. Am primit schimbarea asta ca pe una normala, m-am bucurat sa fac si altceva si sper sa-mi fi iesit.

7. Te-ai intors la Iura. Ai jucat sub indrumarea lui la Numai iubirea si acum interpretezi sub indrumarea lui la un film. Cum a fost lucrul cu Iura?
Noi am colaborat foarte bine dintotdeauna si nu am lucrat impreuna numai la Numai iubirea, ci si la un sezon destul de lung din Casatorie de proba, lucru care ne-a legat profesional destul de mult si am lucrat foarte bine cu el.

8. V-ati regasit... ?
Noi avem aceleasi repere, adica ne intelegem din citeva cuvinte si din priviri.

9. Ai schimbat ceva la script?
Foarte putin. La film nu poti sa schimbi ceva la script sau daca ai schimbat, in momentul in care ai rostit replica tu trebuie sa o spui cuvant cu cuvant. Nu mai merge sa improvizezi. Aici este totul batut in cuie, este mult mai strict. In asta consta strictetea si frumusetea filmului.

10. Care a fost pentru tine cea mai dificila secventa?
Secventa de la biserica, pentru ca in primul rand am repetat o secvenata de actiune cu domnul Szobi Cseh. Din scenariu era o situatie dramatica, in care el venea in biserica, eu eram pe punctul de a ma insura cu ea si planurile mele din acel moment cadeau. Trebuia sa ne impingem pe trepetele bisericii, dupa care venea Politia si ma aresta, adica o scena conflictuala 100%, foarte grea, foarte dificila. In ziua aia de filmare era foarte cald si am repetat scena cu Dan Bordeianu de foarte multe ori, de vreo 20-30 de ori pe scenele bisericii, acolo, dupa care am filmat cateva duble, dupa care prim planuri, gros planuri. Trebuia sa pastram dramatismul situatiei si sa jucam la fel de bine si la prim planul meu si la prim planul Adelei si la prim planul lui Dan si asa mai departe. Nu trebuiau sa existe disproportii de stare intre planuri si a durat destul de mult. De asemenea a fost o schimbarea majora la Gabriel, in momentul in care el vede ca a pierdut totul si da cartile pe fata.

11. Ai vreo secventa preferata din film?
Mi-a placut mult monologul prin care o ceream in casatorie pe Alexandra. Mi-a placut si din scenariu, pentru ca toata lumea crede ca eu vorbesc cu Alexandra si apoi ma descopera in oglinda vorbind singur. La monologul asta am lucrat cu Iura, ne-am si distrat, l-am revazut si-mi place.

12. Cateva intamplari haioase de la filmari...
Am filmat o noapte, in care cel mai mult aveau de filmat Dan si Adela, o scena foarte grea in care se revedeau si in care muzica de peste lac nu a incetat o clipa. Trebuiau sa filmeze o scena cu foarte mare incarcatura, in pauzele lautarilor de peste lac si au reusit. Gandindu-ne acum, este o scena haioasa numai ca atunci era aproape dramatic, pentru ca am terminat la 5 dimineata. Apoi am plecat la munte.

13. Cum a fost lucrul cu ceilalti actori. Tu ai mai jucat cu Dan, cu Adela, dar nu si cu Bebe Cotimanis sau Elvira. Cum ti s-a parut?
Ne-am inteles foarte bine. Eu ma inteleg bine cu toti actorii de fapt, dar Bebe si Elvira, chiar daca nu am mai lucrat impreuna, sunt niste oameni deschisi si foarte draguti, care m-au impresionat. Cu Dan si cu Adela, chiar ca puteam spune ca ne stiam de o viata, un an intreg mai exact. Cateodata am senzatia ca Numai iubirea a fost undeva foarte departe, pe la inceputul carierei noastre. La mare, in ultima zi de filmare, am fost doar noi trei si chiar ne gandeam ca este un semn.
A fost o zi speciala, pentru ca a fost ultima zi. Ne-am plimbat si cu elicopterul...

14. De ce trebuie sa se duca lumea sa vada filmul?
Pentru a vedea o poveste frumoasa si niste actori jucand bine. Asta vrea omul de la un film. Omul nu se duce la film pentru a da banii pe bilet sau ca sa adoarma. Omul se duce sa vada o poveste, care sa-l deconecteze, sa-i puna probleme, sa-i placa si sa vada niste actori cum interpreteaza acea poveste in mod credibil. Lacrimi de iubire este o poveste frumoasa, impresionanta, cu niste actori care joaca bine.

2. De ce crezi ca ar trebui sa mearga lumea sa vada filmul?
Motivul foarte important pentru care ar trebui ca lumea sa vina sa vada filmul, este ca aici se incheie practic cele 200 de episoade de telenovela. Este un final! Am citit cu mare atentie forumul pentru reactiile de dupa telenovela si pe undeva oamenii au banuit lucruri, au si vazut promo-ul filmului. Cu toate astea exista si afirmatii cum ca telenovela de asta s-a incheiat prost, ca n-a avut un final tocmai ca sa promovam filmul.
Eu sunt un tip pozitiv, imi place sa vad lucrurile mai constructiv, nu trebuie neaparat interpretate asa, ca noi am vrut sa facem un soi de promotie cu 200 de episoade ca sa se vanda filmul foarte bine in cinematografe. Eu vad altfel lucrurile, noi am oferit un alt final acestui film, un final mai puternic, adica am acordat si mai multa atentie. Daca exista un subiect care pe tine te fascineaza foarte mult, de ce sa nu vizionezi finalul ala in niste conditii extraordinare, filmat pe pelicula. Pelicula are o alta rigoare, are clasa, acorzi mai mult timp filmarilor, jocului actoricesc si oferi chiar un final splendid.

3. Dar de ce ar trebui sa vada filmul cineva care a vazut doar cateva episoade?
Filmul este facut in primul rand pentru cei care au urmarit aceasta poveste, este foarte greu sa faci o sinteza a 200 de episoade de telenovela... Sigur ca se creeaza si o poveste inchegata in asa fel incat sa o poata intelege oricine.
Oricum poate fi o poveste interesanta, am observat ca exista oameni care nu au vazut telenovela, dar au vazut filmul - li s-a parut foarte interesant si au reusit sa inteleaga intreaga poveste.
Numai ca cei care vor fi avantajati puternic, sunt cei care au vazut telenovela deoarece cunosc foarte bine povestea, stiu exact de ce Andrei si Alexandra se comporta asa, ei sunt avantajati in momentul de fata, privilegiati chiar.

4. Ce ne poti spune despre subiectul filmului?
Subiectul este foarte simplu: totul incepe la un an de cand s-a incheiat actiunea din telenovela, il vedem pe Andrei care a ajuns un actor de succes, traieste cu Beatrice, nu au tocmai o relatie serioasa...
Atat Alexandra cat si Andrei - personajele noastre principale, s-au bazat in toata perioada asta strict pe cariere si regreta foarte mult despartirea lor, iar in film totul se invarte in jurul acestei teme - reapropierea sau...
Este foarte interesant cum ajung ei sa redevina prieteni, descopera ca Varlam nu a murit, ca de fapt el si-a aranjat acel accident cu avionul pentru Politie, iar acum s-a intors pentru ca vrea sa-si recupereze averea. Varlam a aflat ca Alexandra urmeaza sa puna mana pe o mare suma de bani pentru ca de firma lui, pe care Alexandra a preluat-o si a dezvoltat-o, s-a interesat un seic arab care vrea sa semneze un contract. Cum Varlam nu poate interveni direct, se foloseste de Gabriel, un om aflat intr-o pozitie cheie in firma Alexandrei.
Planul este ca Gabriel sa o convinga pe Alexandra sa se casatoreasca cu el, dupa aceea sa o omoare, iar averea ramasa se imparte intre el si Varlam.
Numai ca de data asta, personajele principale s-au dovedit un pic mai inteligente decat cele negative si planul lui Varlam nu reuseste.

5. Ai lucrat foarte mult cu actorii la telenovele. Cum ai descrie munca alaturi de ei la filmul Lacrimi de iubire?
S-a lucrat altfel pentru ca este film, sunt alte rigori, nu mai filmam un episod pe zi, filmam 10 minute sau 15 minute. Toti eram obositi. Si eu eram obosit. Dar era altceva, ceva nou, o noua etapa. Suntem exact ca sportivii, care dupa ce au alergat 1000 metri, redevine totul brusc mai usor, adica tu capeti si antrenament si alta experienta iar cu cat provocarea este mai mare, cu atat lucrurile capata alt sens si normal, te motivezi mai mult.

6. Care a fost scena la care ati intampinat cele mai multe dificultati?
O secventa care pe mine m-a terminat a fost cea cu petrecerea si nu pentru ca ar fi fost dificila ci pentru ca nu foarte departe de noi era in plina desfasurare o petrecere reala cu manele. A fost cea mai lunga si cea mai grea noapte pentru ca nu apuci sa termini ceea ce iti doresti tu de fapt, iar productia nu mai sta in loc.

7. Ce ne poti spune despre echipa de realizatori, care de data asta nu a fost aceeasi cu cea de la telenovela?
Am avut mare noroc de echipa. Sunt doua lucruri complet diferite - asta nu inseamna ca una este mai buna, iar cealalta este mai proasta - unii muncesc foarte mult dar sunt facuti pentru telenovela, pentru ca au acumulat multa experienta, iar cei care vin de la film sunt foarte valorosi, iar eu nu am intalnit un om la lumina, la grip, unde vrei tu, sa-mi spuna ca nu se poate face un lucru sau altul. Asta este un lucru incredibil si oamenii astia muncesc, stiu mai multe lucruri, se simte experienta, am facut cadrele pe care le-am dorit si care la telenovela sunt de multe ori imposibil de realizat mai ales din cauza ritmului.. Este o echipa fantastica, iar eu alaturi de toti producatorii am fost foarte incantati de rezultatul final al colaborarii noastre.